Take it slow

“ Astazi stateam in pe un scaun in metrou, si asteptam sa fie anuntat statia mea. Gandurile imi alergau in trecut si mi-am adus aminte de…

Un barbat imbrcat intr-un costum negru tine in mana o umbrela. Ploaia lovea furioasa cimentul si forma mici balti ici si colo, in care se oglindeau neclintite cladirile gri. O fata pe o banca si un baiat cu o umbrela in mana, asta ai fi vazut de pe partea cealalta a strazii. Dar nu era nimeni pe partea cealalta a strazii, fata eram eu si baiatul era…el.

Ma uitam inochii lui cum o facusem si cu ceva timp in urma. Aceeasi scanteia se apindea in ochii lui, cand mi-a intins mana. M-am uitat nedumerita la mana fina, cu degete lungi si vene bine conturate ce statea intinsa, asteptandu-mi gestul crutator. M-am ridicat si mi-am asezat sfioasa, ca un copil ascultator, mana in mana lui. Degetele s-au intrepatruns si s-au strans intr-o imbratisare puternica. O caldura neobisnuita mi-a strapuns pielea si a ajuns in vene, cand i-am simtit degetele mangaindu-mi pielea.

M-am lasat purtata in prima masina galbena pe care am vazut-o pana acasa. M-a dus pana acasa. Tot drumul statusem cu mainile inclestate. Eu aveam prea multe ganduri si el statea senin uitandu-se pe geam. Mi-era frica de ce ar putea urma, imi era frica sa il refuz, asta pentru ca si eu imi doream asta. Fiecare degaja o aura ce ii dadea foc celeilalte. Toate gandurile mi-au disparut cand masina s-a oprit intr-un huruit puterninc. Luasem o decizie. Aveam, pentru prima data in viata, sa ma supun sortii, sa las evenimentele sa curga fara influenta mea.

S-a dat jos din masina si a venit pe partea mea, galant mi-a deschis portiera. Nu i-a facut semn soferului sa se indeparteze dar nici sa ramana. Ne-am indreptat cu vorbe sfioase spre usa cladirii. Ne-am privit cateva clipe si am simtit ca mi se inmoaie oasele, ca daca avea sa ma mai priveasca inca 5 secunde, aveam sa ma preling pe podea si sa ma transform intr-o balta, cum erau multe altele pe strazi. Dar staruinta-i a incetat. Mi-a zambit si mi-a mangaiat buclele. Si-a intins palma cu un zambet inocent si s-a uitat la ea si la mine cu inteles. Eu eram complet dezorientata si i-am spus ca nu inteleg. “Your number, silly”. Ah! Da, bineinteles. Numarul de telefon. Am scos un pix si cu miscari tremurande am mazgalit cateva cifre. I-am zambit. Nu stiam ce ar trebui sa fac, sa il sarut, sa nu? M-am apropiat usor, sa vad ce face el si atunci si-a asezat calm aratatorul pe buzele mele “You’re just wonderful, but that’s why i want to take it slow once.”. ”