Sau poate nu mi s-a acrit chiar de toooot…

Defapt mi-a fost dor. Mi-a fost dor sa vad un blog normal. Care sa nu ma innebuneasca cu stiri, sau cu chestii mult prea filozofice…sau care sa tina neaparat sa-mi aduca la cunostiinta lucruri pe care deja le stiu( se remarca : iubire dupa care regreta, iubire care doare, iubire neimplinita, stare dupa despar…chiar trebuie sa enumar?) A-ti inteles voi. A trecut sau nici nu mai stiu …o fi trecut sau nu o fi trecut un an de la primul meu articol. De cele 100 de posturi am trecut de ceva vreme fara sa mentionez. Asta e.

Poate ca m-am saturat sa-mi insir rufele in public. Poate ca mi-a revenit cheful…sau poate ca nu. Un singur lucru mi se pare incredibil! Ca voi inca ma mai cititi. Asta e ca un fel de miracol. Na. I guess i should say…thank you. But i’m not really thankful for anything. You read it coz you like it, not coz i make you.

Acum. Revenind in Bucurestiul cel cu metrouri aglomerate si temperaturi de peste 35 de grade la umbra. Sa va aduc la cunostiinta unde ne aflam. Fenomenul emo se extinde, apare flower power. Dupa cum poate a-ti observat, am blocat comentariile la acel “miraculos”  articol cu emo pentru care am primit injuraturi ca in ultimu canal din Tiganestii de Sus. Mirosul de transpiratie si imputiciunea din mijloacele de transport tot acolo e. Tugulanii si ciumparlezii au iesit la promenada pe Magheru sa vada si ei maga…pardon bancile care au impanzit toate strazile principale. Asta e trist.

Am de gand sa revin. Sa ma asteptati. Da nu chiar cu sufletu la gura, ca poate nu o sa zic ceva interesant.