Let your heart guide you. It whispers so listen carefully.

 Toate am visat la “Fat-Frumosul pe un cal alb” care o sa vina si o sa ne duca in lume si alaturi de care vom trai fericite pana la adanci batraneti. Nu cred ca exista una care sa nu-si fi facut mii de planuri, sa si-l imagineze cat se poate mai frumos, interesant si…ma rog, in functie de preferinte, mai rotund, mai patrat, cu picatele sau fara…intelegeti voi unde bat.

Dar, oare asa ceva o fi existand? Sau e pur si simplu mintea noastra impuiata cu basme cu Albe-ca-Zapada, Frumoasa din Padurea Adormita si Cenusareasa? Oare chiar va fi cineva cu care vei trai pana la adanci batraneti? Oare chiar exista o inima cu aceeasi forma, cu care sa se uneasca a ta?

Eu, personal cred. Daca nu ai crede in lucruri frumoase nu ai mai trai. Adica, ai trai, dar ai avea o viata trista, lipsita de culoare si fada. Insa apare intrebarea? Daca esti prea exigent? Daca prin atatea cerinte pur si simplu ratezi Fat Frumosul? Sau…dupa cum ma intreba A. ” Dar daca Fat Frumosul meu s-a nascut in Africa?”. Ei bine, aici daca duceam teoria pana la capat, “soarta” ti-l va arunca in brate…sau invers, cum vreti. Acum ma gandesc, e sanatos sa crezi in asa ceva sau nu? Pentru ca daca(,) crezi, atunci e posibil ca teoria sa nu fie reala si sa astepti la nesafarsit ceva inexistent, ratand in timpu asta multe momente de fericire. Dar, daca nu crezi, si teoria se dovedeste adevarata, ce te faci cand te trezesti cu al tau Fat Frumos in fata si cu 3 copii acasa? Ce faci? Distrugi viata a 4 persoane ca sa-ti indeplinesti visul? Sau intorci spatele visului si te multumesti cu viata mediocra pe care o duci.

Apoi, cum sti cand e El? De unde sti cand e cel pe care il cauti? Cum sa facem sa trecem peste aparente? Multe persoane se iau dupa aparente si rateaza persoane interesante. Sau daca ni se face frica de perfectiune? Ce ar trebui sa facem cand ne vedem visu’ pe partea cealalta a strazii si ne e frica? Sau…cum il recunoastem? Tare as vrea cum se deosebeste dragostea adevarata si …pura atractie.  Sunt sentimente atat de apropiate si in acelasi timp atat de…diferite.

E bine sa incerci cat mai mult? Sau e mai bine sa iti pastrezi standardele in speranta ca va aparea cineva care sa se potriveasca perfect tiparului? *confused*

Inchei aceasta cugetare cu un citat, care imi place mie tare mult

“    We come to love not by finding a perfect person,
but by learning to see an imperfect person perfectly.”